Srtuctura și funcțiile frunzei. II. I. Structura externă (1-4). Structura internă (5-9). Stomate (10-14). Cloroplast (15-20). Fotosinteza.

 Frunza este organul vegetativ al plantei specializat în fotosinteză, respirație și transpirație. Structura sa externă reflectă aceste funcții esențiale.
     Frunze simple vs compuse:
• Frunza simplă are un singur limb (măr, porumb).
• Frunza compusă are mai multe foliole pe un pețiol (salcâm, trifoi)

     Părțile principale ale frunzei:
     1. Lamina (limbul)
o Partea lată și plată a frunzei.
o Are o formă variabilă: ovală, lanceolată, cordată etc.
o Poate avea marginea întreagă, dințată sau lobată.
o Funcții: fotosinteză, respirație, transpirație.
o Prezintă nervuri vizibile (model de nervație: penat, palmiform etc.).
     2. Pețiolul
o Tijă subțire care leagă limbul de tulpină.
o Poate lipsi (frunze sesile).
o Funcție: susține frunza și orientează limbul către lumină.
     3. Teaca
o Porțiunea lățită de la baza frunzei (mai evidentă la monocotiledonate, ca grâul sau porumbul).
o Uneori înconjoară tulpina.
o Funcție: fixează frunza de tulpină.
     4. Stipule (când sunt prezente)
o Apendice mici, pereche, la baza frunzei (ex: la mazăre).
o Pot avea rol protector sau fotosintetic.

Clasificare după marginea limbului:
• Întreagă – fără dinți sau lobi
• Dințată – cu margini ca niște zimți
• Lobată – cu adâncituri (ex: stejar)
• Crenată, ondulată – forme variate

Imagine © Cartdidact

Structura externă a frunzei

    Frunza este adaptată pentru fotosinteză, respirație și transpirație, iar structura sa internă reflectă aceste funcții. La plantele dicotiledonate, secțiunea transversală printr-o frunză arată următoarele straturi distincte:
     1. Epiderma superioară
• Este alcătuită din celule fără cloroplaste, așezate într-un singur strat.
• Acoperită de cuticulă (strat ceros) → reduce pierderile de apă.
• Are rol de protecție și reglarea transpirației.
     2. Mezofilul (țesutul fundamental al frunzei) se împarte în două straturi:
a) Parenchim palisadic
    • Situat imediat sub epiderma superioară.
    • Celule alungite, așezate vertical și bogate în cloroplaste.
    • Rol principal: fotosinteză intensivă.
b) Parenchim lacunar (spongios)
    • Sub parenchimul palisadic.
    • Celule neregulate, cu spații intercelulare mari (aerisire).
    • Conține cloroplaste, dar mai puține.
    • Rol: schimb de gaze (O₂, CO₂).
3. Epiderma inferioară
    • Structură similară cu epiderma superioară, dar prezintă stomate.
    • Stomatele sunt pori microscopici controlați de celule de gardă, prin care se face:
       o Transpirația (pierdere de apă sub formă de vapori)
       o Respirația și absorbția CO₂
4. Nervurile (sistemul vascular)
    • Prezente în mezofil, conțin:
       o Xilem (lemn) – transportă apă și săruri minerale de la rădăcină la frunză.
       o Floem (liber) – transportă produșii fotosintezei (glucoza) spre alte părți ale plantei.
    • Înconjurate de celule protectoare – teaca fasciculară.

Structura internă a frunzei

     Fotosinteza este procesul esențial al vieții pe Pământ prin care plantele verzi, algele și unele bacterii transformă dioxidul de carbon (CO₂) și apa (H₂O) în glucoză (C₆H₁₂O₆) și oxigen (O₂), folosind energia luminoasă captată de clorofilă.
Ecuația generală a fotosintezei: 
6CO₂+6H₂O→lumina + clorofila→C6H12O6+6O2
     Fotosinteza are loc:
• În cloroplaste, organite celulare aflate în celulele frunzelor (în special în parenchimul palisadic).
• Clorofila, pigmentul verde din cloroplaste, captează energia solară.

Fazele fotosintezei:
1. Faza luminoasă (în prezența luminii):
• Are loc în membranele tilacoidelor din cloroplaste.
• Se produce: ATP (energie); NADPH (putere reducătoare); Oxigen (prin fotoliza apei).
• O₂ rezultat este eliberat în atmosferă.
2. Faza întunecată (independentă de lumină, dar folosește produșii fazei luminoase):
• Are loc în stroma cloroplastului.
• Fixează CO₂ → sinteza glucozei.
• Este cunoscută și ca Ciclul Calvin.

Importanța fotosintezei:
• Producerea de oxigen este sențială pentru respirația organismelor aerobe.
• Fixarea dioxidului de carbon ajută la reducerea efectului de seră.
• Producerea de glucoză este bază energetică pentru plante și lanțuri trofice.
• Susține viața pe Pământ și este baza tuturor lanțurilor alimentare.