Unirea Țărilor Române sub conducerea lui Mihai VITEAZUL

Înscăunarea. Aderarea la Liga Sfântă și începutul războiului antiotoman (1593-94). Bătălia de la Călugăreni (1595). Operații militare și tratate (1596-98). Campania în Transilvania (1599) și Moldova (1600). Intervenții străine (1600). Campania din 1601. Asasinarea lui Mihai.

     Mihai Viteazul se presupune că a fost un om din popor, copilul din flori a unei cârciumărese, care mai apoi şi-a inventat o descendentă domnească. S-a ocupat cu comerțul, iar între anii 1588-1591 ocupă diferite dregătorii, devenind mare ban. Fiind unul dintre cei mai bogați oameni ai țării (deținea peste 200 de sate), cu prețul banilor și legăturilor de la Constantinopol devine, în septembrie 1593, domn al Țării Românești.
     În acel an, începe ”Războiul cel Lung” (1593-1606) turco-austriac care a inclus în orbita sa și Țările Române. La inițiativa Papei de la Roma Clement al VIII-lea s-a format “Liga Sfântă” - coaliție antiotomană creată de Papalitate și Habsburgi, la care au aderat Spania, Veneția, ducatele italiene Toscana, Mantua, Ferrara și Marele Cnezat al Moscovei. În 1594, tratate de alianță cu puterile creștine au semnat principele Transilvaniei Sigismund Báthory, domnul Moldovei Aron Vodă și domnul Țarii Românești Mihai Viteazul.
     Asumându-și aderarea la lupta antiotomană, la București, Mihai a măcelărit creditorilor turco-levantini și a atac garnizoana turcească. Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory a asaltat Timișoara, iar domnul Moldovei, Aron Vodă – Tighina şi Ismailul. Au urmat atacurile asupra garnizoanelor otomane din cetățile Giurgiu, Hârșova și Silistra și câteva lupte cu armatele turco-tătărești, care treceau prin regiune.

Mihai_Viteazul. Portret de Mişu Popp, 1881, Muzeul de Artă din Brașov. Portret reconstrucție Cartdidact.

1. Înscăunarea. Aderarea la Liga Sfântă (1593-94)

     În ianuarie - martie 1595, oștirile lui Mihai au invadat posesiunile turcești la sud de Dunăre, ajungând până la Varna. În rezultatul campaniei Vidinul a fost reîntors Țării Românești. Ca răspuns turcii au întreprins o expediție de pedeapsă și au ars Craiova. La Dunăre a fost concentrată o puternică armată turcească de circa 50 000 ostași. Domnul Țării Românești putea contrapune în cel mai bun caz doar 16 000. Turcii au trecut Dunărea, dar în calea de la Giurgiu spre București au fost opriți la Călugăreni pe 13/23 august 1595. Bătălia, începută cu strâmtorarea românilor, datorită eroismului personal și conducerii înțelepte a voievodului, s-a terminat cu înfrângerea marelui vizir Sinan pașa. Steagul turcesc a fost capturat, turcii lăsând pe câmpul de luptă circa 7000 de morți. După bătălie, Mihai totuși n-a putut neglija superioritatea numerică a inamicului, care creștea în urma trecerii a noi unități de la sud de Dunăre, și s-a retras spre nord, unde aștepta ajutor din Transilvania. Turcii au ocupat Bucureștiul și Târgoviște și intenționau să transforme Țara Românească în pașalâc. Între timp, polonezii, profitând de situație, l-au înlăturat pe Ștefan Răzvan și au ridicat la domnie în Moldova pe Ieremia Movilă care le recunoscuse vasalitatea și a fost acceptat și de turci.
     În octombrie 1595, sosirea în ajutorul lui Mihai a armatelor transilvănene ale lui Sigismund Báthory, a fostului domn al Moldovei Ștefan Răzvan și a artileriștilor din Toscana a pus începutul contraofensivei și alungării turcilor. Rămășițele armatelor lor au fost înecate la trecerea Dunării la cetatea Giurgiu.

Izgonirea turcilor la Calugareni (1595). Tablou de Theodor Aman, 1872.

2. Începutul războiului antiotoman. Bătălia de la Călugăreni

     În primăvara anului 1596, teatrul principal al operațiunilor militare austro-turce a fost transferat în Ungaria. Oștirile lui Mihai comandate de Baba Novac au întreprins o nouă campanie militară victorioasă la sud de Dunăre până la Sofia. 
Toamna, turcii de sub conducerea sultanului Mehmed al III-lea au preluat inițiativa militară și au adus câteva înfrângeri impunătoare creștinilor de sub conducerea arhiducelui Maximilian. Teritoriile Țării Românești au fost supuse unor expediții de jaf cu urmări grele.
     În 1597, în ciuda ostilităților și marilor pierderi pricinuite de Mihai, turcii, pentru a nu dezbina armatele, trimit “steag de domnie” domnului prin care îi recunoșteau toate drepturile și domnia pe viață. Tributul, mult micșorat, avea mai mult o semnificație simbolică de închinare, dar nu de supunere (de facto recunoașterea independenței).
     În iunie 1598, s-a semnat Tratatul de la Târgoviște între Rudolf al II-lea Habsburg, care devenea suzeran al Țării Românești și Mihai. Domnul primea protecția directă a împăratului, subsidii financiare pentru întreținerea a 5000 de mercenari, arme, artilerie etc., recunoașterea eredității domniei, “a drepturilor și hotarelor sale”. Turcii, aflând despre aceasta, au reluat operațiile militare. Armatele lui Mihai au atacat Vidinul și Nicopole și au întreprins cea de a treia ofensivă la sud de Dunăre.

Mihai Viteazul la Călugăreni. Tablou de Nicolae Grigorescu, 1857. Sursa: G.S. Movileanu, V. Florea: Grigorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978

3. Operații militare (1596-1598)

     În toamna anului 1599, o armată de sub conducerea lui Mihai și alta comandată de Radu Băteanu și boierii Buzești au trecut în Transilvania dinspre Buzău și Turnu Roșu și s-au unit la Sibiu. Lor li s-au alăturat și secuii, nemulțumiți de răpirea de către Batorești a vechilor privilegii. Bătălia decisivă s-a dat la 18 oct.1599 la Șelimbăr. Surprinderea principelui care nu reușise să-și adune toate forțele și eroismul personal al lui Mihai în timpul luptei i-au asigurat victoria. Andrei Bathory, fugit de pe câmpul de luptă, a fost prins și ucis de secui.
     La 1 noiembrie 1599 a avut loc intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba-Iulia, unde s-a întitulat “Domn din mila lui Dumnezeu  stăpân al Țării Românești și al Ardealului”.


Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba-Iulia. Autor necunoscut, sec. al XIX-lea (fragment). Sursa: https://commons.wikimedia.org/

4. Campania în Transilvania (1599) 

     În mai 1600, o armată condusă de Mihai Viteazul a trecut din Transilvania în Moldova, iar alta comandată de feciorul său a atacat de peste Milcov. Ofensiva fulgerătoare, trecerea multor boieri cu steagurile lor de partea lui Mihai, cedarea unor cetăți aproape fără lupte a dus la supunerea țării timp de trei săptămâni. Rezistase doar Hotinul unde se ascunsese Ieremia Movilă.
     Conform hrisovului de la 27 mai 1600, Mihai își atribuise titlul de “...domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”. 

Mihai Viteazul. Îtâiul ctitor al Bisericii Mitropolitane de Alba-Iulia. Pictură murală înc. sec. XX.

5. Campania în Moldova (1600)

     Vara anului 1600 este perioada de apogeu a domniei lui Mircea cel Bătrân. El se întitulează “† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei.“
     În Ardeal, cu reședința la Alba-Iulia, a ținut cont de situația existentă timp de câteva secole (altă organizare de stat, dominația națiunilor politice, problemele religioase etc.), dar și-a impus și voința sa. A condus trei diete, unde a impus noi impozite cu scopul creșterii veniturilor domnești pentru consolidarea operei sale politice. Sfatul princiar l-a alcătuit atât din nobili maghiari, cât și din boieri munteni. În fruntea unor cetăți a numit căpitanii săi, schimbând și garnizoanele. A folosit limba română, pe lângă cea latină și maghiară, în cancelaria principatului. A ocrotit Biserica ortodoxă prin așezarea unui scaun episcopal în biserica care o ridicase încă din 1597 la Alba-Iulia, și altul în Maramureș. A trimis fețe bisericești muntene în Ardeal și a eliberat clerul ortodox local de muncile iobăgești.
     La Iași, cu scopul consolidării puterii domnești a convocat adunarea țării, a apropiat boierii care-l susțineau, a eliberat orășenimea și țărănimea care a fost afectată de operațiile militare de dări pentru un timp de 6 ani. A pus în fruntea Bisericii persoane noi, deoarece mitropolitul Gheorghe Movilă, fratele fostului domn, cu episcopii au plecat cu Movileștii. După campania în Moldova, Mihai se întoarce la Alba-Iulia pentru a negocia cu reprezentanții imperiali noul său statut.

Scrisoarea lui Mihai Viteazul către bistriţeni în care îi însţiinţează că stăpâneşte Moldova, 20 mai 1600. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale.

6. “† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei.“

     Crearea unei mari forțe politice în Europa de Sud-Est a nemulțumit pe Habsburgi, polonezi și otomani, dar și nobilimea maghiară și o parte a boierimii românești, care și-au pierdut unele privilegii în favoarea puterii domnești. În Septembrie 1600, nobilimea maghiară a organizat o rebeliune și a anunțat înlăturarea lui de la scaunul Transilvaniei. În regiune a fost trimisă o armată imperială de 18 000 ostași sub comanda generalului Basta. Ea s-a aliniat dușmanilor domnului. Bătălia s-a dat la Mirăslău pe 18 septembrie. Mihai, dispunând de forțe numeric inferioare adversarilor, a pierdut bătălia. Aceasta a însemnat și pierderea Ardealului. 
     Între timp, polonezii de sub conducerea lui cancelarului Zamoyski, folosindu-se de complicațiile din Transilvania, au atacat Moldova , unde l-a reînscăunat pe Ieremia Movilă și a trecut cu armatele mai departe peste Milcov. În bătălia de la Bucov (20 oct. 1600). Superioritatea armelor și artileriei poloneze i-au adus domnului o nouă înfrângere, fiind silit să se retragă în Oltenia. Polonezii au ocupat Muntenia și l-au proclamat domn pe Simion Movilă, fratele domnului moldovean. 
     Ultima încercare din acel an de a-și redobândi una din cele trei domnii a suferit eșec în bătălia de lângă Curtea de Argeș. Mihai pierde și Oltenia, dar, neînfrânt moral, pleacă la Habsburgi pentru a găsi soluție de reîntoarcere.


Mihai Viteazul și Maria Christierna Habsburg. Tablou de  Frans Francken (detaliu), 1601, Kunsthistorisches Museum.

Prăbușirea operei politice a lui Mihai Viteazul

     În ianuarie – martie 1601, Mihai a stat la Viena, apoi la Praga, în așteptarea audienței la împăratul Rudolf al II-lea Habsburg. A fost primit doar când situația din regiune s-a schimbat. Polonezii, prin înscăunarea Movileștilor, la tronurile Moldovei și Țării Românești și-au atins scopurile diplomatice. Turcii și-au restabilit parțial pozițiile, recunoscând pe frații Movilă și fiind în relații bune cu polonezii. Habsburgii și-au pierdut influența în Transilvania, deoarece nobilimea maghiară l-a alungat pe Basta și l-a rechemat pe Sigismund Báthory. Acesta, permanent instabil în orientarea politică, era acum ostil lui Rudolf al II-lea.
     Ca urmare, Mihai primește 100 000 taleri pentru a echipa o armată de mercenari și a-l înlătura pe Sigismund Báthory. El urma să se împace cu generalul Basta care trebuia să participe la campanie alături de Mihai. În iulie 1601,  armatele lui Mihai și Basta s-au unit și au atacat Transilvania.      În urma victoriei a lui Mihai asupra lui Sigismund Báthory în bătălia de la Guruslău (3 aug.1601), se deschidea posibilitatea refacerii operei sale politice. Ajungând la Cluj, el află că boierii fideli lui din Țara Românească l-au alungat pe Simion Movilă. Ei au instituit o locotenență domnească în frunte cu frații Buzești și-l așteptau pe Mihai căruia îi trimiseră o solie. 
     Dar perspectiva refacerii puterii lui Mihai în condițiile când nu mai avea nevoie de generalul Basta nu convenea nici unei puteri vecine și în special Habsburgilor. La 9 august 1600 pe Câmpia Turzii, mercenarii germani și valoni ai generalului Basta l-au asasinat pe Mihai. Trupul lui a rămas pe locul asasinării, iar capul, tainic luat de un apropiat al său, a fost înmormântat la mănăstirea Dealul de lângă Târgoviște.
