Triburile geto-dacilor. Cetați și așezari. Expedițiile romane în Dobrogea (72-61î.Hr.). Războaiele cu celții (aa. 60 î.Hr.). Cucerirea litoralului de Nord-Vest a Mării Negre (52-55 î.Hr.). Campania lui Burebista la Sud de Dunăre (48 î.Hr.). Regate getice în Dobrogea.

     Triburile tracilor de nord: geții (pe ambele maluri ale Dunării muntene, în Dobrogea și sudul Moldovei), tirageții (geții de pe Nistru), moeșii (la sud de Dunăre, amestecați cu geții), burii (în Oltenia), sucii (în sudul Olteniei cu centrul la Sucidava), carpii (în centrul Moldovei), costobocii (în nordul Moldovei), dacii (regiunea intracarpatică a Transilvaniei) dacii mari (în vestul Transilvaniei), appulii (în centrul Transilvaniei cu reședința princi¬pală la Appulum) odrișii, tribalii, crobizii, terizii (în nord-estul Bulgariei de azi) etc.  “Geții sunt cei care se întind spre Pont și spre răsărit, iar dacii cei care locuiesc în partea opusă spre Germania și spre izvoarele Istrului.” (Strabo)
     Izvoarele antice grecești, începând din sec. al VI-lea î. Hr., numesc triburile din regiunea carpato-dunăreană geți, după numele triburilor mai puternice din Dobrogea, câmpia Munteniei și Moldova. Izvoarele antice romane, începând cu sfârșitul sec.al II-lea î. Hr., numesc triburile tracilor de nord - daci conform numelui triburilor din regiunea intracarpatică care din această perioadă devin mai puternice (puterea geților decăzuse în urma invaziei triburilor ger¬manice ale bastarnilor). Toate triburile tracilor de nord reprezentau o comunitate etnică unică. Numele de geto-daci folosit în prezent este convențional, dar în același timp confirmă unitatea lor.

Bustul unui dac tarabostes . Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg. Coiful de la Coţofeneşti. Muzeul Național de Istorie a României 

1. Triburile geto-dacilor

     În spațiul românesc sunt cunoscute peste 70 de așezări fortificate ale geto-dacilor, 46 dintre ele avid terminația dava (mai la sud - deva), în traducere – așe¬zare, sat, oraș, cetate: Zargidava, Petrodava, Tama¬sidava, Piroboridava (la est de Carpați), Buridava, Sucidava, Petrodava, Clepidava etc. 
     Acestea erau centre politico-administrative ale unui trib sau ale uniunii tribale, centre economice ale meșteșugăritului și comerțului (aici erau situate cele mai însemnate piețe, ateliere, depozite etc.), militare - unele din ele fiind bine fortificate, serveau drept adăpost pe timp de război pentru toți locuitorii din împrejurimi și religioase, unde se construiau importante sanctuare (construcții de cult) și locuiau principalii sacerdoți.

Cetatea getică Argedava. Desen-reconstrucție de Radu Oltean (permesiune de folosire gratuită). 

2. Davele geto-dacilor

     În anul 82 î.Hr., Burebista urcă pe tronul uneia dintre uniunile tribale ale geto-dacilor (pe timpul când Sylla a pus mâna pe putere la Roma (Iordanes)). Locul inițial al stăpânirii lui Burebista nu este indicat în izvoare. Cu ajutorul preotului Deceneu, - pe unde cu cuvântul, pe unde cu spada - el unifică într-o singură formațiune triburile geto-dace din zona intracarpatică, din câmpia Munteană, Oltenia și Moldova. A urmat o perioadă a reformelor interne. A creat un aparat de stat militaro-administrativ cu o ierarhie bine determinată de la rege până la comandanți de cetăți, a subordonat armata autorității regale, a impus triburilor unificate ierarhia religioasă sub conducerea sacerdotului suprem Deceneu. A introdus “codul de legi” - “Belegines”, care modificau obiceiurile și fixau noile rapoarte sociale și structuri politice existente. A întărit capacității de apărare a statului prin ridicarea numeroaselor așezări fortificate, care culminează cu marile cetăți din centrul militaro-politic din Munții Orăștiei cu ca¬pitala la Sarmizegetusa.

Statuia regeluiBurebista din parcul municipal din Călărași, România (fragment).

3. Regele Burebista

     În anii 72-71 î. Hr., după victoria asupra regelui Pontului Mitridate în cel de-al treilea “război mitridatic”, legiunile romane de sub conducerea proconsulului Macedoniei M. T. Varro Luculus pentru prima dată au ocupat teritoriul Dobrogei. Romanii au înfrânt rezistența geților și grecilor și au obligat orașele-colonii grecești de la Apollonia până la delta Dunării la tratate de alianță care de fapt le puneau direct sub controlul Romei. 
     Peste zece ani, în urma unei răscoale a grecilor condusă de cei din Histria și a geților din Dobrogea, care a fost susținută și de geto-dacii și bastarnii din nordul Dunării, romanii au fost alungați. Noile armate romane de sub conducerea generalului C. Antonius Hibrida au fost învinse în bătălia de lângă Histria. În următoarea perioadă, între anii 55-44 î. Hr., orașele din Dobrogea, ca și cele vecine lor, s-au aflat sub controlul regelui Burebista. 

Legionari romani cu acvila. Sursa: H. J. Vinkhuijzen, Vinkhuijzen collection of military uniforms, 1900.

4. Expedițiile romane în Dobrogea (72-61 î.Hr.)

     Celții erau una dintre cele mai puternice și numeroase triburi din ramura de vest a indo-europenilor, care din sec. al VI-lea î. Hr. au populat întinse teritorii ale Europei Occidentale. În a doua jumătate a sec. al IV-lea î. Hr., celții pentru prima dată s-au lovit de dacii din arcul carpatic, ajungând la Dunărea de mijloc în câmpia Pannoniei și în vestul Peninsulei Balcanice. Celții au influențat mai mult dacii din părțile vestice prin răspândirea mai largă a plugului de lemn cu brăzdar de fier (inclusiv plugul celtic), a roții olarului, a unor noi tehnologii în metalurgie și în construcțiile fortificate etc. Dar relațiile între triburi nu erau întotdeauna pașnice.
     La începutul anilor 60 î.Hr., în urma câtorva campanii militare în nord-vest, au fost distruse și strâmtorate după Dunărea de Mijloc triburile celtice ale scordiscilor și tauriscilor din sud-vestul Daciei și ale boiilor din părțile de nord-vest de sub conducerea lui Critasiros. În urma acestor campanii, Burebista a fost numit (exagerat) de autorii antici celtoctonul (ucigătorul de celți). Astfel a fost înlăturat definitiv pericolul celtic.

Căpetenia celților Calgacus rostind discursul său către caledonieni. Sursa: The Pictorial History of Scotland, 1859

5. Războaiele cu celții (anii 60 î.Hr.)

     Între anii 55-52 î. Hr., Burebista a ocupat și supus controlului regal toate orașele-colonii grecești de pe litoralul nord-vestic al Mării Negre de la Olbia (gura râului Bug) până la Apollonia (or. Sozopol din actuala Bulgarie). Unele, așa ca Tyras, Tomis, Callatis Dionisopolis și Apollonia au recunoscut benevol puterea regelui geto-dac, altele - Olbia, Odessos, Mesembria și Histria - au opus rezistență și au fost cucerite cu forța.

Inscripția (decretul) lui Acornion din Dionysopolis, Muzeul Naţional din Sofia, Bulgaria.

6. Cucerirea litoralului de Nord-Vest al Mării Negre

     În anul a. 48 î. Hr., Burebista reia ofensiva la Sud și conduce oștirile victorioase până la munții Balcani. Conform unei inscripții de la Dionisopolis, el devine “stăpânitorul tuturor ținuturilor de dincolo și dincoace de Dunăre”. 
Astfel regele geto-dac a creat o imensă stăpânire de la Carpații Păduroși, la nord, până la Munții Balcani, la sud, și de la gurile râului Bug și orașul Olbia, la est, până la Dunărea mijlocie și Munții Slovaciei la vest, pentru ce a fost numit 
“Cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia.”

7. Campania lui Burebista la Sud de Dunăre

     Între anii 29-27 î. Hr., Proconsulul Macedoniei Marcus Licinius Crassus în alianță cu regele get Roles au respins atacurile bastarnilor conduși de Deldon și ale geto-dacilor lui Dicomes (ori ale unui urmaș de-al său) care au atacat din regiunile de la nord de Dunăre. Pentru aceasta Roles a primit la Corint din mâinile împăratului Octavianus titlul de “prieten și aliat al poporului roman”. Noii aliați luptă împotriva celorlalți doi “rex” geți din Dobrogea. Dapyx a fost învins și strâmtorat cu ostașii săi într-o peșteră, nefiindu-i cunoscută soarta de mai departe. Zyra¬xex a fost asediat în cetatea Genucla. De asemenea înfrânt, el reușește să se refugieze la nord de Dunăre, de unde nu se va mai întoarce.