ALGE (Alge verzi; Alge brune; Alge roşii; Volvox; Euglena verde). PROTOZOARE (Rizopode; Flagelate; Ciliate; Sporozoare). Evaluare


Algele sunt organisme simple din regnul Protista, majoritar acvatice, care pot realiza fotosinteza. Ele nu au țesuturi diferențiate, dar sunt esențiale pentru viața pe Pământ datorită producției de oxigen și a rolului în lanțurile trofice.
Chlamydomonas este o algă verde unicelulară, care trăiește în medii acvatice dulci sau sărate și este capabilă de fotosinteză. Este un organism model în cercetare.
     Caracteristici generale:
•	Face parte din regnul Protista.
•	Este o celulă eucariotă, adică are nucleu delimitat de o membrană.
•	Corpul este unicelular, de formă ovală sau sferică, cu simetrie bilaterală.
•	Se deplasează activ cu ajutorul a doi flageli anteriori.
•	Are clorofilă a și b, la fel ca plantele superioare, și efectuează fotosinteză.
•	Stochează amidon ca substanță de rezervă.
•	Are un perete celular subțire, din celuloză.
•	Prezintă o pată oculară (stigmă), un organel fotosensibil care o ajută să se orienteze spre lumină.
•	Are vacuoale pulsatile, care reglează presiunea osmotică.
     Structura celulei:
•	Un cloroplast mare, în formă de cupă.
•	Un nucleu central.
•	Doi flageli pentru mișcare.
•	O stigmă roșie pentru percepția luminii.
•	Vacuoale pulsatile care elimină excesul de apă.
     Reproducere
•	Asexuată – prin diviziune mitotică. Celula se divide și formează două sau patru celule fiice.
•	Sexuată – prin unirea a două celule haploide (gamete). Rezultă un zigot diploid care, după o perioadă de repaus, suferă meioză și dă naștere la celule haploide noi.
     Importanță
•	Este folosită ca model biologic în studii de fotosinteză, mobilitate celulară și genetică.
•	Este cercetată pentru producerea de biocombustibili.
•	Contribuie la producerea de oxigen și intră în lanțurile trofice acvatice.

Algele verzi (Chlamydomonas). Imagine © Cartdidact

Regnul Protista – Algele verzi: Chlamydomonas

     Algele brune sunt organisme eucariote, pluricelulare, care trăiesc mai ales în mediul marin. Fac parte din regnul Protista și sunt recunoscute după culoarea lor brună, dată de pigmenții specifici.
     Caracteristici generale
• Sunt eucariote și pluricelulare.
• Trăiesc predominant în ape marine reci.
• Pot atinge dimensiuni mari (unele specii, ca Laminaria, pot depăși 50 m lungime).
• Nu au țesuturi adevărate (au tal) și nici organe ca plantele superioare.
• Prezintă o structură diferențiată: talul poate avea o parte de fixare (rizoid), tulpini (cauloid) și „frunze” (filoide).
• Substanța de rezervă este laminarina (nu amidon).
• Peretele celular conține celuloză și alginați (gelatinați, utili industrial).
     Pigmenți fotosintetici
• Clorofilă a și c (nu au clorofilă b).
• Fucoxantina – pigment brun-auriu dominant care maschează verdele clorofilei.
• Alte carotenoide.
     Reproducere
• Asexuată – prin spori mobili sau nemobili.
• Sexuată – izogamie, anizogamie sau oogamie, în funcție de specie.
• Pot avea un ciclu de viață cu alternanța generațiilor (sporofit – gametofit).
     Exemple de alge brune:
• Laminaria – algă de mari dimensiuni, folosită industrial.
• Fucus – trăiește în zonele litorale, cu aspect de plantă mică.
• Sargassum – formând mase plutitoare (Marea Sargasselor).
• Macrocystis – cea mai mare algă brună cunoscută.
     Importanță
• Ecologic: Produc oxigen, hrană pentru multe viețuitoare marine.
• Industrial: Se folosesc la obținerea de alginat (în industria alimentară, farmaceutică, cosmetică).
• Unele specii sunt comestibile în anumite culturi (ex: Asia).

Regnul Protista. Alge. 2. Algele brune. Imagine © Cartdidact

Algele brune (Feofite)

     Algele roșii sunt organisme eucariote, în general pluricelulare, care trăiesc predominant în ape marine calde. Sunt cunoscute pentru culoarea lor roșiatică dată de pigmenții specifici.
     Caracteristici generale
• Sunt eucariote și pluricelulare (foarte rar unicelulare).
• Trăiesc în ape marine, în special în zone calde și adânci (unde lumina este slabă).
• Culoarea roșie este dată de un pigment specific numit ficoeritrină, care maschează verdele clorofilei.
• Au un tal simplu sau ramificat, fără țesuturi adevărate.
• Se fixează de substrat cu rizoid fals.
     Pigmenți fotosintetici
• Clorofilă a și d;
• Ficoeritrină – pigment roșu;
• Ficocianină – pigment albastru;
• Pigmenții le permit să realizeze fotosinteza și la adâncimi mari, cu lumină slabă.
     Reproducere
• Asexuată – prin spori nemobili.
• Sexuată – prin oogamie (gamați imobili).
Ciclul de viață poate include două sau trei generații (uneori cu un sporofit și doi gametofiți).
     Exemple de alge roșii:
• Gelidium – folosit la producerea de agar-agar (gelifiant în microbiologie și alimentație).
• Gracilaria – sursă de agar și caragenan.
• Porphyra – comestibilă, folosită în sushi (nori).
• Corallina – algă roșie calcaroasă, contribuie la formarea recifelor.
     Importanță
• Ecologică: Produc oxigen, adăpost pentru animale marine.
• Industrială: Se extrag gelifianți (agar, caragenan) folosiți în laborator, industria alimentară, farmaceutică și cosmetică.
• Alimentară: Unele specii sunt comestibile (ex. Porphyra).

Regnul Protista. Alge. 3. Algele roșii. Imagine © Cartdidact

Algele roșii (Rhodophyta)

     Volvox este o algă verde colonială, care aparține regnului Protista și grupului Chlorophyta. Este una dintre cele mai cunoscute alge verzi datorită organizării sale în colonii sferice și a semnificației sale în evoluția de la unicelular la pluricelular.
     Caracteristici generale
• Face parte din regnul Protista, în grupul algelor verzi (Chlorophyta).
• Este o algă colonială: colonia este sferică și alcătuită din sute sau mii de celule flagelate.
• Fiecare celulă seamănă cu Chlamydomonas, având: cloroplaste (cu clorofilă a și b); nucleu, stigmă (pată oculară) și doi flageli
• Colonia este învelită într-o matrice gelatinoasă și are un diametru de până la 1 mm.
• Celulele sunt legate între ele prin punți citoplasmatice, ceea ce permite coordonarea mișcărilor.
     Organizarea și specializarea
• Celulele din colonie pot avea roluri diferite:
    o Unele sunt responsabile de mișcare (celule vegetative).
    o Altele sunt specializate în reproducere (celule reproductive).
• Această specializare celulară reprezintă un pas important spre organizarea pluricelulară.
     Reproducere
• Asexuată – prin formarea de colonii fiice în interiorul celei-mamă. După maturare, coloniile fiice ies în mediul extern.
• Sexuată – prin oogamie: unirea unui gamet mobil (♂) cu un gamet nemobil (♀). Rezultă un zigot, care suferă meioză.

4. Volvox. Imagine © Cartdidact

Volvox

     Euglena verde este un organism microscopic unicelular, care prezintă caracteristici mixte de plantă și animal, fiind un exemplu clasic de organism mixotrof. Face parte din regnul Protista, deoarece nu se încadrează complet nici în Regnul Animal, nici în Regnul Vegetal.
     Caracteristici generale
• Regn: Protista
• Organism: Unicelular, microscopic (20–100 µm lungime)
• Formă: fusiformă (alungită)
• Trăiește în ape dulci stagnante, uneori formează înfloriri verzi la suprafața apei.
• Se deplasează cu ajutorul unui flagel lung, situat anterior.
• Prezintă o pată oculară roșie (stigmă), sensibilă la lumină.
     Caracteristici vegetale
• Conține cloroplaste cu clorofilă a și b, asemenea plantelor verzi.
• Realizează fotosinteza în prezența luminii – comportament autotrof.
• Substanța de rezervă: paramilon (nu amidon).
     Caracteristici animale
• În întuneric, devine heterotrofă: absoarbe substanțe organice din mediu – comportament animal.
• Nu are perete celular, ci o peliculă flexibilă care îi permite mișcări ondulatorii.
• Se deplasează activ cu flagelul, orientându-se după lumină datorită stigmei.
     Reproducere
• Se înmulțește asexuat, prin diviziune longitudinală.

5. Euglena verde (Euglena viridis). Imagine © Cartdidact

Euglena verde (Euglena viridis)

    Ameba este un organism unicelular, care face parte din grupa protozoarelor, subgrupa Rizopode (denumite astfel datorită pseudopodelor – prelungiri temporare ale citoplasmei). Este un exemplu clasic de organism heterotrof, eucariot și reprezintă o formă simplă de viață animală, adaptată la un mediu acvatic.
     Caracteristici generale
• Regn: Protista; Grupă: Protozoare; Subgrupă: Rizopode
• Organism: Unicelular, eucariot
• Trăiește în ape dulci stagnante (bălți, lacuri, iazuri) sau pe fundul acestora.
     Structură
• Formă neregulată, lipsită de perete celular.
• Are o membrană celulară subțire și o citoplasmă diferențiată:
    o Ectoplasmă – zona periferică, mai clară
    o Endoplasmă – zona centrală, mai granulară
• Nucleu sferic, vizibil în endoplasmă
• Prezintă vacuole digestive și vacuole pulsatila (contractilă) – reglează cantitatea de apă (osmoreglare)
• Nu are organe de simț sau sisteme de organe
     Mișcare
• Se deplasează prin pseudopode („piciorușe false”) – prelungiri temporare ale citoplasmei. Pseudopodele sunt folosite și pentru capturarea hranei (fagocitoză).
     Hrănire
• Heterotrofă – se hrănește cu bacterii, alge mici, particule organice.
• Hrana este încorporată prin fagocitoză, în vacuole digestive unde are loc digestia.
     Reproducere
• Exclusiv asexuată, prin diviziune binară (scindare).
• Nucleul se divide, urmat de citoplasmă – rezultă două celule-fiice identice.
Alte rizopode
•	Entamoeba histolytica – parazit intestinal la om (poate provoca dizenterie amoebiană).
•	Foraminifere – rizopode marine cu cochilie, importante în studiul geologic.

Regnul Protista. 6. Protozoare. Imagine © Cartdidact

Regnul Protista: Protozoare – Rizopode (Ameba)

      Trypanosoma este un gen de protozoare flagelate parazite, cunoscute pentru importanța lor medicală și biologică. Aceste organisme sunt eucariote unicelulare, cu flagel, și cauzează boli grave la oameni și animale.
     Caracteristici generale:
• Regn: Protista; Grupă: Protozoare; Subgrupă: Flagelate 
• Gen: Trypanosoma
• Organism unicelular, eucariot, parazit intern.
• Prezintă un flagel mobil care ajută la deplasare.
• Are o formă alungită, flexibilă, în formă de șarpe.
     Structură
• Flagel pornind dintr-un corp bazal și dispus de-a lungul corpului (flagel aderent).
• Nucleu central, organite celulare clasice (mitocondrii, reticul endoplasmatic etc.).
• Cuticulă subțire, flexibilă.
• Kinetoplast – un organit specific, care conține ADN mitocondrial.
     Mod de viață
• Este parazit la sângele și țesuturile gazdelor (om, animale).
• Se transmite prin intermediul vectorilor: de exemplu, Trypanosoma brucei este transmis de mușcătura țânțarului tsetse și provoacă boala somnului.
• Trypanosoma cruzi provoacă boala Chagas, transmisă de insecte triatomine.
     Mișcare
• Se deplasează activ cu ajutorul flagelului, care îi permite să se miște în lichidele gazdei.
     Reproducere
• Se înmulțește asexuat prin diviziune binară longitudinală.

Flagelate (Trypanosoma)

     Parameciul (Paramecium) este un organism unicelular aparținând grupei protozoarelor ciliate, recunoscut pentru complexitatea sa celulară. Este unul dintre cei mai studiați protisti, datorită mișcărilor active cu cili și organizării sale bine definite.
     Caracteristici generale:
• Regn: Protista; Grupă: Protozoare; Subgrupă: Ciliate;
• Exemplu reprezentativ: Paramecium caudatum;
• Organism unicelular, eucariot, vizibil la microscop optic;
• Trăiește în ape dulci stagnante (lacuri, iazuri, bălți).
     Structură
• Formă alungită, asemănătoare cu o tălpiță de pantof.
• Suprafața este acoperită cu mii de cili, care permit deplasarea prin apă și capturarea particulelor alimentare spre citostom (gura celulară).
• Prezintă:
    o Citostom → gura celulară
    o Citofaringe → canalul digestiv
    o Vacuoale digestive → digestia hranei
    o Vacuoale pulsatile → osmoreglare (eliminarea apei în exces)
    o 2 nuclei: Macronucleu – controlează funcțiile celulare și Micronucleu – implicat în reproducerea sexuată
     Mișcare
• Se deplasează prin bătăile coordonate ale cililor, rapid și eficient.
     Hrănire
• Heterotrofă – se hrănește cu bacterii, alge mici etc.
• Hrana este direcționată de cili spre citostom, apoi în vacuole digestive.
     Reproducere
• Asexuată: prin diviziune transversală (scindare binară);
• Sexuată: prin conjugare – schimb de material genetic între doi indivizi.

Ciliate (Parameci)

     Plasmodiul malariei (Plasmodium spp.) este un protozoar parazit din grupa sporozoarelor, cunoscut pentru faptul că provoacă malaria – o boală infecțioasă gravă, transmisă prin înțepătura țânțarului Anopheles.
     Caracteristici generale
• Regn: Protista; Grupă: Protozoare; Subgrupă: Sporozoare (Apicomplexa);
• Specii patogene la om: Plasmodium falciparum (cea mai periculoasă), Plasmodium vivax, Plasmodium malariae, Plasmodium ovale;
• Este un parazit obligat, fără mijloace proprii de mișcare (nu are cili, flageli, pseudopode).
     Vector și transmitere
• Se transmite la om prin înțepătura femelei țânțarului Anopheles infectat.
• Țânțarul acționează ca gazdă definitivă, iar omul este gazdă intermediară.
     Ciclul de viață 
1. Sporozoit – forma infecțioasă, injectată în sângele omului de țânțar.
2. Ajunge în ficat → se multiplică și formează merozoiți.
3. Merozoiții infectează globulele roșii → se multiplică → celulele se sparg → apare febra malarică.
4. O parte din merozoiți formează gameți → ajung în țânțar la următoarea înțepătură.
5. În intestinul țânțarului → are loc fecundarea → formare de sporozoit → migrează în glandele salivare → ciclul reîncepe.
Simptome ale malariei
• Febră ciclică (la 48–72 de ore), frisoane, transpirație abundentă;
• Anemie (prin distrugerea globulelor roșii);
• În forme severe: comă, moarte (mai ales P. falciparum).
     Reproducere
• Asexuată: în celulele ficatului și globulelor roșii (om);
• Sexuată: în intestinul țânțarului (gametogonie + fecundație).