REVOLUȚIA DE LA 1848-1849 ÎN ȚĂRILE ROMÂNE

Evenimentele revoluționare din Moldova și intervenția rusă. Proclamația de la Islaz. Revoluția în Țara Românească. Intervenția ruso-otomană. Adunarea de la Blaj. Revoluția în Transilvania. Intervenția ruso-austriacă și reprimarea revoluției.

        Pe 27 martie 1848, la hotelul “Petersburg” din Iași a avut loc o adunare care a adoptat o petiție din 35 de articole, redactată de Vasile Alecsandri. Petiția-proclamațiune cerea îmbunătățirea situației țăranilor, siguranța persoanei, eliberarea tuturor deținuților politici, desființarea cenzurii, desființarea vămii de export pentru cereale și înființarea unei bănci naționale, dizolvarea Adunării Obștești și alegerea unei noi, înființarea gărzilor cetățenești, dar și “... sfânta păzire a Regulamentului Organic”, introdusă pentru a nu provoca intervenția militară a Rusiei.  A fost primul program al revoluției române de la 1848 apreciat ca unul moderat-liberal.
        La 29 martie, Petiția a fost înaintată domnitorului Mihail Sturdza. Presat de vecinătatea trupelor ruse la Prut și simțind pericolul extinderii mișcării, domnul apelează la forța armată și arestează liderii revoluționari. Unii dintre ei (Alexandru Ioan Cuza, frați Rosetti, Zaharia Moldovanu ș.a.) urmau să fie trimiși în Turcia, dar la trecerea Dunării au evadat. Mai mulți au emigrat în Transilvania și Bucovina, unde au continuat activitatea revoluționară. Domnitorul Moldovei introduce în țară un regim de strictă supraveghere, ceea ce a zădărnicit orice acțiune împotriva regimului regulamentar.

Vedere a orașului Iași de la balconul hotelului Sankt Petersburg, 1837. Litografie  de A. Raffet Sursa: Călătoria lui Demidov..., pl. 23. Placa comemorabilă instalată la Iași în 1968.

Petiția-proclamațiune de la Iași

        În mai 1848, revoluționarii moldoveni refugiați în Transilvania V. Alecsandri, Costache Negri, Ch. Sion, Zaharia Moldovanu, Alecu Russo ș. a., participanți la Adunarea de la Blaj, au elaborat la Brașov programul ”Principiile noastre pentru reformarea Patriei”. Programul prevedea împroprietărirea clăcașilor fără nici o despăgubire, abolirea privilegiilor feudale și întemeierea instituțiilor țării pe principiile de libertate, egalitate, fraternitate, unirea Moldovei și Țării Românești, asigurarea libertății persoanei și egalitatea tuturor în fața legii. A fost cel mai radical program al revoluției române, dar n-a fost cunoscut de masele largi, rămânând nepublicat peste 20 de ani.
        În august 1848, revoluționarii moldoveni, refugiați la Cernăuți în frunte cu Mihail Kogălniceanu, au elaborat un nou program numit ”Dorințele partidei naționale din Moldova”. Acesta prevedea autonomia deplină a ţării și lichidarea protectoratului rusesc, egalitatea în drepturi (civile şi politice), desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor boiereşti, Adunare reprezentativă și domn ales din toate stările societăţii. libertatea cuvântului şi a tiparului, libertatea individuală şi inviolabilitatea domiciliului, instrucţie egală şi gratuită, secularizarea averilor mânăstireşti, împroprietărirea ţăranilor, cu despăgubire, unirea Moldovei cu Ţara Românească.

Mihail Kogălniceanu. Portret de Mişu Popp. Dorinţele partidei naţionale din Moldova, august, 1848. Sursa: Dacoromanica, Biblioteca Digitală a României.

Activitatea revoluționarilor din Moldova

Program adoptat la 9 iunie 1848 și dat citirii de către Ion Heliade Rădulescu la Islaz.
- Independentă administrativă și legislativă a popolului român... neamestec al nici unei puteri din afară.
- Egalitatea drepturilor politice.
- Impunerea tuturor la impozite în raport cu averea.
- Alegerea domnului pe 5 ani și a Adunării Obștești, reprezentate toate stările sociale.
- Libertate absolută a tiparului.
- Instituirea unei gărzi naționale.
- Emanciparea mănăstirilor închinate.
- Emanciparea clăcașilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
- Dezrobirea țiganilor prin despăgubire.
- Instruire egală pentru toți românii de ambele sexe.
- Desființarea pedepselor corporale și a pedepsei cu moartea.
- Emanciparea evreilor și drepturi politice pentru orice compatrioți de altă credință.
- Convocare unei Adunări Constituante alese, care va elabora Constituția țării.

Citirea Proclamatiei de la Islaz. Sursa: www.istorie-pe-scurt.ro

Proclamația de la Islaz

        Pe 10-11 iunie are loc declanșarea mișcării revoluționare la București. Sub presiunea mulțimii adunate în preajma palatul domnesc și lipsit de sprijinul armatei, Gh. Bibescu a fost silit să semneze Proclamația care devine Constituție și acceptă formarea unui nou guvern. Peste 2 zile el a abdicat și a fugit în Austria. A fost format un guvern provizoriu condus de Mitropolitul Neofit și i-a avut ca membri pe Christian Tell, Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu și Gheorghe Magheru. Secretarii: C. A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Alexandru G. Golescu și Ion Brătianu.
Primele decrete revoluționarede din 14 iunie decretau drapelul tricolor revoluționar - roșu, galben, albastru - drapel național (pe el era scris: DREPTATE - FRĂȚIE), desființau rangurilor boierești și pedepsele corpurale și cea cu moartea, libertatea presei, îÎnființarea gărzii naționale, eliberarea tuturor deținuților politici. Două comploturi aleorțelor reacționare , pe 19 și 28-29 iunie, au ieșuat datorită bucureștenilor care au ridicat baricade și au asaltat sediul guvernului.
       vezi continuarea p. 5


Proclamarea Constituţiei Ţării Româneşti, 27 iunie 1848. Litografie germană anonimă 

Revoluția în Țara Românească

        Îngrijorate de evenimentele din capitala română, guvernul otoman ordonă trupelor trecerea Dunărea la Giurgiu. Rusia printr-o notă diplomatică încearcă să justifice hotărârea sa de a intervenit în principate, în calitate de putere protectoare, pentru “a restabili ordinea”. Sub amenințarea forței armate, trimisul sultanului turc Soliman Pașa a înlocuit guvernul cu locotenența domnească (I. Heliade Rădulescu, N. Golescu, Cristian Tell). Dar această soluție n-a mulțumit guvernul țarist. La cererea sa, Soliman a fost înlocuit cu Fuad-efendi, însoțit de un comisar țarist Duhanel, el a ridicat tabăra de la Giurgiu și a pornit spre București. La 13 septembrie, în tabăra turcească de la Cotroceni Fuad-efendi l-a arestat pe N. Bălcescu și alți conducători revoluționari, veniți acolo să protesteze împotriva amestecului străin. A fost anunțată restabilirea regimului regulamentar și numirea lui C. Cantacuzino în funcția de caimacam. Trupele turcești au intrat în București. O luptă sângeroasă s-a încins în Dealul Spirii, unde compania de pompieri sub conducerea căpitanului Pavel Zăgănescu și ostașii regimentului 3 de infanterie au ridicat armele împotriva forțelor superioare ale invadatorilor. Peste două zile, armatele țariste au intrat în Țara Românească și au înaintat spre, București. 
        În urma convenției de la Balta Liman oștirile Rusiei și Turciei rămâneau pe teritoriul principatelor pentru “reinstaurarea ordinii”. Astfel intervenția armatelor otomane și țariste a înăbușit revoluția. Caimacamul Constantin Cantacuzino anulează măsurile luate de guvernul revoluționar și reintroduce Regulamentul Organic. 

Litografie reprezentând lupta pompierilor din București cu Armata Turca a lui Kerim Pașa, in Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848.

Intervenția militară otomană și rusă

        Adunare a românilor din Transilvania a avut loc la 3 - 5 mai 1848 pe câmpia de lângă Blaj, care de atunci s-a numit Câmpia Libertății, cu participarea a circa 30-40 000 de oameni. Poporul adunat a fost așezat în forma unei stele uriașe, care dădea posibilitate celor prezenți să asculte cuvântările mai multor oratori în același timp. Proclamația adoptată la Blaj cerea împăratului Ferdinand I al Austriei desființarea iobăgiei, libertatea tiparului, înființarea unor instituții de învățământ în limba română etc.

Adunarea Națională de la Blaj. Sursa: "1848 în Principatele Române", Bucureşti 1948

Adunarea Națională de la Blaj

        Petiția Națională adoptată la Blaj a fost trimisă la Curtea de la Viena și la dieta nobililor de la Cluj, dar a fost respinsă în ambele locuri. În mai 1848, Dieta a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorând dorința majorității populației. Curtea de la Viena a aprobat această hotărâre, știind că românii se vor opune și că astfel, se va produce o ruptură între revoluția română și cea ungară. Românii au pus mâna pe arme., au fost dezarmate gărzile alcătuite din nobilime. În mai multe județe a fost instaurată administrația românească, iar limba română a devenit limbă oficială. A început formarea gărzilor militare românești sub conducerea lui A. Iancu și A. Sever. 
        De la sfârșitul anului 1848 până în iunie 1849,  armata maghiară de sub comanda generalului Iosif Bem, trimisă de guvernul Ungariei, a obținut victorie asupra trupelor imperiale austriece, iar apoi și asupra celor revoluționare române, ocupând întreg teritoriul Transilvaniei. Detașamentele române sub conducerea lui Avram Iancu s-au retras în Munții Apuseni, unde timp de 8 luni au opus o dârză rezistență. Repetatele tratative între revoluționarii români (A. Iancu, N. Bălcescu) și cei maghiari (L. Kossuth) așa și n-au adus la o înțelegere (cu atât mai mult la acțiuni comune) din cauza poziției șovine a conducătorilor maghiari.

Apărătorii naționalității române din Transilvania, 1848-1849

Revoluția în Transilvania

        În iulie - august 1849, împăratul Austrei solicită ajutorul trupelor țariste pentru înfrângerea revoluției maghiare. Intervenția armatei ruse (175 000 soldați) și a trupelor austriece (80 000 soldați)a pus capăt revoluției. Armata ungară a capitulat la Șiria (Arad). În Transilvania s-a instaurat din nou dominația absolutismului habsburgic.