CONSTITUIREA STATULUI UNITAR NAȚIONAL ROMÂN (1918)

Manifestări în favoarea unirii în teritoriile românești. Basarabia. Sfatul Țării. Votarea Unirii. Unirea Bucovinei. Consiliul Național Român Central. 

Sfatul Țării a fost un consiliu legislativ care a condus în 1917-1918 noul stat Republica Democratică Moldovenească format pe teritoriul fostei guberniei ruse Basarabia, care fusese creată după 1812 de Imperiul Rus în partea estică a Principatului românesc medieval, Moldova. Sfatul Țării a proclamat, în calitate de Parlament al Basarabiei (21 noiembrie 1917 stil vechi - 27 noiembrie 1918 stil vechi) după destrămarea Imperiului Rus și fondarea Republicii Democratice Moldovenești, Unirea cu Regatul României în 1918.

Drapelul Sfatului Țării. Sursa: Silviu Andrieş-Tabac, Heraldica teritorială a Basarabiei şi Transnistriei, Ed. Museum, Chişinău, 1998.

Sfatul Țării

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA”. Declarația de unire se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna!”. Pentru Unirea Basarabiei cu România au votat 86 membri ai Sfatului Țării, au fost 3 voturi contra și 36 abțineri. În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Țării. 

Deputații Sfatului Țării participanți la ședința legislativului din 27 nov. / 10 dec. 1918care a votat reforma agrară și Unirea necondiționată cu România. Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro

Unirea Basarabiei cu România

Pe 14/27 oct. 1918 s-a convocat adunarea reprezentanților populației Românești din provincie. La ea a fost ales Comitetul Executiv și Consiliul Național în frunte cu Iancu Frondor, care a decis unirea cu România. Intervenția trupelor ucrainene l-a determinat pe Iancu Frondor să apeleze la ajutorul armatei Române. 
La 15/28 nov. 1918, la Cernăuți a avut loc Congresul general al Bucovinei, reprezentat de români, germani, polonezi, ruteni. S-a votat unirea necondiționată cu România.

Iancu Flondor si generalul Iacob Zadik proclama unirea Bucovinei cu Romania

Unirea Bucovinei cu România

Consiliul Național Român Central s-a constituit ca guvern provizoriu al Transilvaniei. Imediat ce tratativele cu guvernul de la Budapesta au eșuat Consiliul a transmis o circulară prin care aducea la cunoștință regulamentele Marii Adunări Naționale. 
La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central anunță convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia.

Membrii directorului din Transilvania (1918). Rând de jos, de la stânga la dreapta: Al. Vaida-Voevod, Ștefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad. Primul rând: Joseph Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Braniște, Victor Bontescu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, E. Hațieganu, John Flueraș 

Consiliul Național Român Central

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a avut loc la 1 decembrie 1918, a fost convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad CNRC, la care au participat 1228 de deputați și peste 100 000 de oameni veniți din toate colțurile Transilvaniei pentru a vota Rezoluția de la Alba Iulia, prin care se pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Român. A ales organele provizorii ale puterii de stat: Marele Stat Național condus de Gh. Pop și Consiliul Dirigent prezidat de Iu. Maniu.