Limitele zonelor climatice și tipurilor de climate. Zone: ecuatorială subecuatoriale, tropicale, subtropicale, temperate subarctică și subantarctică, arctică și antarctică (vezi harta separată), climat de munți înalți.

     Zona ecuatorială se întinde de-a lungul Ecuatorului, aproximativ între 5° latitudine nordică și 5° latitudine sudică, cu unele extinderi până la 10° în ambele emisfere. Regiuni principale:
America de Sud: Bazinul Amazonului (Brazilia, Columbia, Peru)
Africa Centrală: Bazinul fluviului Congo (R. Congo, RD Congo, Gabon)
Asia de Sud-Est: Insulele Indoneziei, Malaezia, Papua Noua Guinee
Oceanul Pacific: Insule ecuatoriale precum Kiribati
     Caracteristici climatice:
Temperaturi: Foarte ridicate tot anul (medii anuale 25–28°C);
Amplitudine termică: Foarte mică, diferențe între lunile anului (2–3°C);
Precipitații: Abundente (peste 2.000 mm/an), frecvente, sub formă de averse zilnice;
Umiditate: Foarte ridicată, peste 80%;
Presiune atmosferică: Joasă, cu curenți ascendenți care determină formarea norilor și ploi.
     Cauze a unui astfel de climat sunt radiația solară intensă pe tot parcursul anului care duce la încălzirea puternică a solului și a aerului, convergența curenților de aer cald și umed, care urcă, se răcesc și produc ploi abundente (ZCIT - Zona de Convergență Intertropicală). Aceasta aduce la lipsa anotimpurilor propriu-zise și se disting doar sezoane umede.
     Vegetația este dominată de pădurea ecuatorială (junglă): verde, deasă, cu specii diverse (peste 50% din biodiversitatea mondială), arbori înalți (mahoni, arbori de cauciuc), liane, epifite etc. Faună diversă: maimuțe, papagali, jaguari, reptile, insecte.
     Activitățile umane sunt relativ reduse din cauza numărului mic apopulației. Printre activitățile economice domină exploatarea lemnului, agricultură pe terenuri defrișate (banane, cacao, trestie de zahăr), explorare minieră și petrolieră. Probleme ecologice mojore ale zonei sunt defrișările masive, pierderea biodiversității și încălzirea globală prin reducerea absorbției de CO₂.

Harta zonelor climatice după B.P. Alisov. 1. Zona ecuatorială

Zona climatică ecuatorială

     Zonele subecuatoriale sunt situate de o parte și de alta a zonei ecuatoriale, aproximativ între 5° și 15° latitudine nordică și sudică. Ele se extind în următoarele regiuni:
America de Sud: partea de sud a Bazinului Amazonului, Venezuela, nordul Braziliei
Africa: între Sahel și zona ecuatorială (Guineea, Nigeria, Camerun, Angola), și la sud de Congo (Zambia, nordul Mozambicului)
Asia de Sud și Sud-Est: sudul Indiei, Sri Lanka, sudul Thailandei, Myanmar
Australia: nordul Australiei
Insule din Oceanul Pacific și Oceanul Indian
     Caracteristici climatice:
Temperaturi: Ridicate tot anul (medii anuale 24–28°C)
Amplitudine termică: Ușor mai mare decât în zona ecuatorială (4–8°C)
Precipitații: Sezon ploios vara (variază cu emisfera) și sezon secetos iarna
Umiditate: Ridicată în sezonul ploios, scade în cel secetos
     Cauze climatice: Influența de deplasarea sezonieră a ZCIT (Zona de Convergență Intertropicală) – vara: ZCIT aduce ploi torențiale (sezon ploios), iar iarna: mase de aer tropical uscat (sezon secetos).
     Vegetația este dominată de pădure tropicală rară în zonele umede și savane. Faună variată: elefanți, antilope, lei (Africa), tapiri, capibare (America de Sud), canguri (Australia).
     Activități umane: agricultură sezonieră (pe timpul sezonului ploios: porumb, arahide, manioc, orez) și păstorit în sezonul uscat. În unele regiuni, exploatare forestieră, extracție de resurse. Zonele subtropicale sunt dens populate în raport cu fertilitatea terenurilor.