STRUCTURA PRIMARĂ A TULPINII LA PLANTELE ERBACEE

Structura primară a tulpinii la dicotiledonate. Structura primară a tulpinii la monocotiledonate. Fascicul conducător libero-lemnos.

     Tulpina plantelor dicotiledonate erbacee are o structură organizată în straturi concentrice, specializate pentru protecție, susținere, fotosinteză și transport. Această structură este caracteristică în stadiul de creștere primară (când planta este tânără).
     1. Epiderma
• Strat superficial, unistratificat, format din celule vii.
• Are rol de protecție.
• Poate fi acoperită cu cuticulă (impermeabilă).
• Poate conține peri și stomate.
     2. Scoarța primară (cortexul)
• Situată imediat sub epidermă.
• Formată din:
    o Colenchim (țesut de susținere, mai ales sub epiderma);
    o Parenchim cortical (țesut de depozitare și uneori fotosintetic).
• Poate conține cloroplaste → fotosinteză.
     3. Fasciculele libero-lemnoase (vasculare)
• Organizate în inel
• Fiecare fascicul conține:
    o Xilem (lemn) – spre interior, transportă apă și săruri;
    o Cambiu – țesut meristematic între xilem și floem (permite creșterea în grosime);
    o Floem (liber) – spre exterior, transportă substanțe organice.
     4. Măduva
• Țesut parenchimatic central.
• Celule mari, vii, cu rol de depozitare.
• Poate prezenta raze medulare (benzi radiale între fascicule).

     Caracteristici distinctive față de monocotiledonate:
• Dispunere fascicule – în inel;
• Cambiu – prezent;
• Măduvă – dezvoltată, centrală;
• Posibilitate de îngroșare – prin cambiu.

Imagine © Cartdidact

Structura primară a tulpinii la dicotiledonate

     Tulpinile plantelor monocotiledonate ierboase (ex. porumb, grâu, ceapă) au o structură primară adaptată pentru susținere și transport, dar nu permit îngroșarea secundară, deoarece nu conțin cambiu.
     1. Epiderma
• Strat superficial, format din celule unistratificate.
• Are rol de protecție.
• Poate prezenta peri și stomate.
• Acoperită de cuticulă, care reduce pierderile de apă.
     2. Parenchimul fundamental
• Masă compactă de țesut parenchimatic.
• Nu se diferențiază în scoarță (cortex) și măduvă.
• Are rolur de depozitare, fotosinteză (la tulpinile verzi) și susținere parțială.
     3. Fasciculele vasculare (libero-lemnoase)
• Sunt dispersate neregulat în parenchimul fundamental.
• Fiecare fascicul conține:
    o Xilem (lemn) – spre interior, transportă apă și săruri;
    o Floem (liber) – spre exterior, transportă substanțe organice;
    o Fără cambiu – deci nu se produce îngroșare în grosime;
• Fasciculele sunt adesea înconjurate de o teacă sclerenchimatică (susținere).

     Caracteristici esențiale:
• Dispunerea fasciculelor – dispersată, aleatorie;
• Cambiu (îngroșare secundară) – absent;
• Scoarță și măduvă distincte – nediferențiate.