STRUCTURA ȘI FUNCȚIA FLORII LA ANGIOSPERME (2)

Structura și funcția florii (anteră, grăunciorul de polen, stigmat, tub polinic, oval ovul, sac embrionar, spermatii, oosfera). Fecundarea. Zigot, embrion, fructul dezvoltat din ovar, sămânța, germinarea seminței, sporofit tânăr, sporofit matur.

     Floarea este organul de reproducere sexuată al plantelor angiosperme și are următoarele funcții:
• Producerea gameților:
    o Masculini → în anteră (polen)
    o Feminin → în ovul (oosfera)
• Polenizarea (transferul polenului pe stigmat)
• Fecundarea (unirea gameților)
• Formarea fructului și a seminței

Fecundarea la plante angiosperme
Fecundarea este procesul de unire a gameților masculini și feminini, care are loc în ovul, după polenizare.
     Etapele:
1. Polenizarea – polenul ajunge pe stigmatul pistilului.
2. Tubul polinic crește prin stil, ajungând în ovar.
3. În ovul, tubul polinic eliberează doi gameti masculini.
4. Se produce dublă fecundație (specifică angiospermelor):
    o Gametele masculin + oosfera → zigot
    o Gametele masculin + cele 2 nuclee polare → endosperm (țesut hrănitor pentru embrion)

     Zigotul
• Este celula rezultată în urma fecundației.
• Reprezintă prima celulă a viitorului embrion.
• Prin diviziuni succesive, zigotul va forma:
    o Embrionul plantei
    o Apoi sămânța
    o Iar după germinare → o nouă plantă

Fecundarea la plantele angiosperme. 1. Zigotul. Imagine © Cartdidact

Fecundarea la plantele angiosperme. Zigotul

     Embrionul este structura tânără, aflată în dezvoltare, care rezultă din diviziunile succesive ale zigotului după fecundație. Este începutul noii plante și se formează în interiorul ovulului.
     Formarea embrionului:
1. Fecundarea → Zigot;
2. Zigotul se divide prin mitoză → se formează embrionul;
3. Embrionul se dezvoltă în sămânță, protejat de tegumente și hrănit de endosperm (sau cotiledoane).
     Structura unui embrion (tipic dicotiledonat):
• Radiculă → viitoarea rădăcină
• Tijă embrionară (hipocotil + epicotil) → viitorul tulpiniță
• Cotiledoane (2 la dicotiledonate, 1 la monocotiledonate) → frunze embrionare, pot stoca sau absorbi substanțe nutritive
• Plumula → mugurașul viitoarei tulpini aeriene
     Rolul embrionului:
• Este structura de tranziție dintre fecundație și planta adultă
• Stă în repauz în interiorul seminței până la germinație
• După germinație, se dezvoltă într-o plantă completă

Fecundarea la plantele angiosperme. 2. Embrionul. Imagine © Cartdidact

Embrionul la plante angiosperme

     Fructul este organul care se formează după fecundație, prin maturarea ovarului florii. El conține semințele și are rolul de a le proteja și dispersa.
Formarea fructului:
1. Fecundare: ovulul → sămânță
2. Ovarul → fruct
3. Uneori și alte părți ale florii (receptaculul, caliciul) participă → fruct fals (ex: măr, căpșună)
     Structura. Fructul este format din pericarp (peretele fructului), derivat din peretele ovarului:
• Exocarp → stratul exterior (coaja)
• Mezocarp → stratul mijlociu (cărnos sau fibros)
• Endocarp → stratul intern (poate fi dur sau moale)
     Clasificarea fructelor:
1. După consistență:
    o Fructe cărnoase (ex: cireș, roșie, măr)
    o Fructe uscate (ex: nucă, fasole)
2. După deschidere:
    o Fructe dehiscențe – se deschid la maturitate (ex: păstaia de fasole)
    o Fructe indehiscențe – nu se deschid (ex: ghinda, grâul)
     Rolul fructului:
• Protejează semințele
• Favorizează dispersia (prin vânt, apă, animale)
• Uneori oferă hrană (pentru animale sau oameni)

Fecundarea la plantele angiosperme. 3. Fructul. Imagine © Cartdidact

Fructul – rezultatul maturării ovarului

     Embrionul este partea esențială a seminței și reprezintă etapa timpurie de dezvoltare a unei noi plante, formată în urma fecundației.
     Originea embrionului:
• Se formează prin diviziunea zigotului, rezultat din unirea oosferei (gametul feminin) cu gametul masculin (din polen)
• Se dezvoltă în interiorul ovulului, care ulterior devine sămânță.
     Structura embrionului (exemplu: fasole – dicotiledonată):
1. Cotiledoane
    o 2 la dicotiledonate, 1 la monocotiledonate
    o Conțin sau absorb rezerve nutritive pentru germinație
2. Plumula
    o Viitorul mugure aerian (tulpină + frunze)
3. Radiculă
    o Viitoarea rădăcină
4. Hipocotil
    o Partea dintre cotiledoane și radiculă
     Rolul embrionului:
• Este nucleul viitoarei plante.
• După germinație, formează organele principale:
    o Radiculă → rădăcină
    o Plumula → tulpină și frunze
• Utilizează rezervele din cotiledoane sau din endosperm pentru dezvoltare.

Embrionul – viitoarea plantă în miniatură

     Germinarea este procesul prin care embrionul din sămânță reîncepe să crească și se transformă într-o plantă tânără (plăntuță), în condiții favorabile.
     Condiții necesare pentru germinare:
1. Apă – activează enzimele și înmoaie tegumentul seminței
2. Oxigen – necesar pentru respirația celulară
3. Temperatură optimă – variază în funcție de specie
4. (Uneori) Lumină – pentru unele specii
     Etapele germinării:
1. Absorbția apei (imbibiție). Sămânța se umflă → enzimele devin active.
2. Activarea metabolismului. Rezervele nutritive din cotiledoane sau endosperm sunt descompuse și folosite de embrion.
3. Creșterea radiculei. Radicula este prima care iese → formează rădăcina primară.
4. Creșterea tulpiniței și frunzelor embrionare. Plăntuța iese la suprafață.
     Tipuri de germinare:
• Epigee (ex: fasole). Cotiledoanele se ridică deasupra solului.
• Hipogee (ex: mazăre, porumb). Cotiledoanele rămân în sol.