APARIȚIA ȘI RĂSPÂNDIREA OMULUI PE PĂMÂNT

Teorii referitoare la apariția omului. Cele mai vechi urme ale homenizilor. Homenizii. Omul de Neanderthal (homo sapiens). Perioada glaciațiunilor.

        Există mai multe teorii cu referire la originea omului.
       Teoria creaționistă susține faptul ca omul a fost creat de o divinitate, numită Dumnezeu, după chipul și asemănarea lui, lăsându-i omului propria sa conștiință pentru a progresa.
       Teoria evoluționistă susține faptul că omul a început a se forma ca ființă umană cu o capacitate dezvoltată de a gândi prin evoluție din niște animale asemănătoare maimuțelor sau chiar din acestea.
Dar este oare aceasta într-adevăr un fapt? Este o întrebare la care nu e ușor de găsit un răspuns foarte clar. Mai există și a treia teorie (cea mai puțin argumentată), care susține faptul că viața n-ar fi putut să apără spontan pe pământ. Autorii ei emit ideea că viața a provenit din spațiul cosmic și a coborât apoi pe Pământ, adică are origine extraterestră.
        Fapt este că de-a lungul timpului, pe Pământ au avut loc schimbări radicale. Unele specii de plante și animale au apărut, altele au dispărut. Omul de asemenea a cunoscut transformări radicale, învățându-se să folosească și să transforme natura după interesele proprii.


Adam și Eva cu copii sub un copac. Tablou de A.I. Ivanov, 1803. Muzeul Rus de Stat, Sankt Petersburg

Teorii despre apariția vieții pe pământ

        Primul reprezentant al evoluției primatelor de genul Homo a fost Homo habilis (omul priceput) , care a apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani. Urmele sale au fost descoperite în 1960 de arheologii Mary și Jonathan Leakey în defileul Olduvai din Tanzania. Împreună cu oasele unui tigru cu dinți de sabie dispărut, au găsit fragmente de picior,  claviculă și craniu ale unui nou hominid, care se vede că îi căzuse pradă. Judecând după structură, acesta  avea vrea 12 ani și se deplasa vertical. Homo habilis, se pare, că a fost prima ființă care a făcut în mod conștient unelte pentru muncă și vânătoare - pietricele de piatră procesate grosier, găsite în apropiere.

Craniu de Homo habilis găsit în Cheile Olduvai (Tanzania) și datat 1,8 milioane de ani vechime (replică). Muzeul Național din Dar Es Salaam

Africa - ”patria omenirii”. Homo habilis

        În procesul evoluției mai multe tipuri de hominizi au avut soartă diferită de la extindere până la dispariție. După Homo Habilis, cel mai vechi hominid atestat în afara Africii este Homo Georgicus și Homo ergaster. A urmat Homo erectus („Omul drept”), primul strămoș uman care s-a răspândit în întreaga Eurasie, numit astfel pentru modalitatea deplasării în picioare. Acesta a dispărut circa 100 de mii de ani în urmă. 
        Homo Heidelbergensis a trăit în Africa și a migrat în Europa circa 800 - 600 mii de ani în urmă. Aceasta a fost prima specie de hominizi care s-a acomodat la un climat rece. Dispare aproximativ cu 130 mii de ani în urmă, fiind considerat strămoșul omului de Neanderthal. 


De la Homo habilis la Homo neanderthalensis

Familie Homo neanderthalensis. Reconstituire după Charles R. Knight, 1920. American Museum of Natural History

Omul de Neanderthal și Homo sapiens

        Homo sapiens (în latină: homo – „ființă umană“, „om”; sapiens – „intelegent, înțelept“); adică: „om înțelept”) este numele singurei specii umane existente. Se presupune că provine de la Homo erectus și o serie de alte specii dispărute acum cu aproximativ 300.000 de ani în urmă. Este cunoscut că și-a extins arealul de locuirea în Africa și în Eurasia, între aproximativ 100.000 și 30.000 de ani, când a coexistat cu alți homo arhaici, precum cel de Neanderthal.
        S-au distins prin utilizarea vorbirii pentru a comunica cu alți membri ai speciei, utilizarea uneltelor de muncă, precum și a abilităților cognitive dezvoltate, pe care le datorează dimensiunilor mari și caracteristicilor structurale ale creierului său. Oamenii moderni sunt ființe sociale care tind să trăiască în structuri complexe, care sunt alcătuite din multe grupuri, variind ca mărime de la familie la stat. Rezultatul diferitelor interacțiuni sociale dintre oameni a fost apariția normelor și a valorilor sociale, a ritualurilor, limbilor și a altor manifestări ale culturii materiale și nemateriale.


O așezarea din epoca pietrei (Neolitic). Reconstrucție

Homo sapiens

        Glaciațiunea (epoca de gheață) este perioada de lungă durată de reducere a temperaturii climei Pământului și a extinderii a straturilor de gheață. Ultima mare glaciațiune a avut loc între 115 și 12 mii de ani în urmă, în perioada când strămoșii omului modern valorificau continentul european. Natura a pus omul preistoric în condiții extrem de dificile. Conform unor estimări foarte aproximative populația Pământului era doar de 5 milioane de oameni. Acomodându-se la noile realități, prin migrații, folosirea locurilor de habitat dosite, construcția primelor locuințe, folosirea blănurilor, perfecționarea obținerii și întreținerii focului etc., omul a rezistat și s-a autoperfecționat continuu. 