România și Republica Moldova. Harta fizică. Baza relief. Hidrografie. Hotarele dintre state. Unități de relief: câmpii, dealuri, podișuri, depresiuni, munți. Peșteri. Orașe mai importante. Județe și raioane.

Femeii și copiii buri în lagărul de concentrare în timpul celui de-al doilea război al burilor, 1901. Sursa: Total War - Photograph of Boer civilians in a British concentration camp, National Army Museum.

Al Doilea Război al Burilor (1899-1902)

    Hidrografia României este reprezentată de toate apele de suprafață ce se află pe teritoriul ei. Aici pot fi întâlnite ape curgătoare (pâraie, râuri, fluvii) și stătătoare (mlaștini, bălți, lacuri, Marea Neagră). În România, în jur de 98% dintre râuri izvorăsc din Munții Carpați și se varsă în Dunăre. Cele mai importante râuri din țară: Dunărea, Tisa, Mureș, Prut, Olt, Siret. Principalele râuri în Republica Moldova sunt Nistru (1352 km, pe teritoriul ţării – 657 km) și Prut (976 km, pe teritoriul ţării – 695 km).
    Informații despre acestea le găsiți la harta interactivă ”Hidrografia României și Republicii Moldova”.



România și Republica Moldova. Harta Hidrografiei, Editura Cartdidact

Hidrografia României

      Câmpia Română este o câmpie din sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, cea mai mare parte a sa (circa 80%) situându-se pe teritoriul României. Este cea mai întinsă unitate de relief a României. Denumirea câmpiei provine de la fostul principat Țara Românească, iar străinii o numesc „Câmpia Valahă” (după Valahia) și are extensii în Serbia și Bulgaria, unde este numită Câmpia Dunării.
      Relief. Partea cea mai joasă (10-20 m altitudine) se află pe lunca Siretului Inferior, iar altitudinea maximăeste de 300 m, la Pitești.

Vegetație de stepă în Câmpia Română în apropiere de Giurgiu. Fotografie de Olahus, 2006

Câmpia Română

      Dealurile Ciulucurilor (întâlnit și caDealurile Ciulucanilor sau Podișul Ciuluc-Soloneț) este o formă de relief (podiș deluros) din partea central-nordică a Republicii Moldova. Sunt delimitate la sud de valea râului Cula la est de Răut, la nord de Câmpia Bălțului și la vest de valea Prutului (Câmpia Prutului de Mijloc).
      Dealurile sînt puternic fragmentate, dezvoltându-se intens alunecările de teren. Procesele de alunecare și cele de eroziune au determinat răspîndirea largă a hîrtoapelor. Alunecările de teren ocupă suprafețe considerabile, afectind deseori localitățile, terenurile agricole, căile de transport etc.

Defileul Buzdugeni, raionul Edinet. Fotografie de Alex Prodan, 2011

Dealurile Ciulucurilor

      Lanțul muntos are o lungime de aproximativ 1 500 de kilometri și o suprafață de 170 000 de kilometri pătrați. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte țări, României revenind 51% (1/3 din suprafața țării). Pe teritoriul României sunt împărțiți în trei mari diviziuni: Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Carpații Occidentali. Sunt considerați munți mijlocii sau scunzi (cu o vechime de 204 milioane de ani), doar unele porțiuni fiind mai înalte de 2 000 de metri altitudine.
      Cel mai înalt vârf din întregul lanț Carpatic este vârful Gerlachovský (2655 m) din Munții Tatra, la granița dintre Slovacia și Polonia. În România, cel mai înalt este vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș (2 544 m).

Munții Carpați. Foto David Iordan, sursa: www.unsplash.com/

Munții Carpați

      Depresiunea Colinară a Transilvaniei (numită și Podișul transilvaniei) este o unitate geografică din zona interioară a arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și denumirea de colinară și este mărginită de cele trei ramuri carpatice: Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații Occidentali (în vest). 
      Relief. Spre exterior, în apropiere de munți este formată din depresiuni submontane, culoare depresionare și dealuri. În centru - un areal de podiș cu aspect deluros. Are aspect general de platou fragmentat, de văi care o străbat de la Est spre Vest.

Vedere spre Munții Trascău din Carpații Apuseni. Fotografie de Arcadi. Sursa: www.reddit.com/

Depresiunea Colinară a Transilvaniei

Descoperită în 1959, este situată în nordul Republicii Moldova,  în apropiere de satul Criva și poartă numele renumitului speolog român Emil Racoviță (1868-1947). Este cea de-a treia cea mai mare dintre peșterile de ghips din Europa şi a şaptea în lume. Are un microclimat special, o temperatură constantă de aproximativ 11 grade și o umiditate de 100%, cu circa 20 de lacuri subterane care sunt curative, deoarece apa este bogată în săruri minerale. O curiozitate a peşterii este faptul că fiecare sală şi galerie subterană este căptuşită cu argile fine de diverse nuanţe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roşu etc.