Întemeietorul universal aproape a tuturor științelor.
„Natura nu face nimic în zadar”.
„Toate lucrurile din natură conțin ceva minunat”.

Filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic numit de către arabi „al treilea Aristotel”. Cele mai faimoase lucrări ”Cartea vindecării”, ”Canonul medicinei” și ”Enciclopedia medicală”, care a devenit textul medical standard în universitățile medievale până în 1650.

Biolog și fizician britanic, unul din cei patru co-descoperitori (alături de James D. Watson, Maurice Wilkins și Rosalind Franklin) a structurii ADN-ului în 1953. Este cunoscut și pentru formularea dogmei centrale a biologiei moleculare: informațiile genetice sunt transmise într-o celulă într-o direcție, de la ADN la ARN și apoi la proteine.

Celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). De asemenea, deține unul dintre primele studii de generalizare despre originea omului.

Cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat „părintele medicinei”, fondator al Școlii Hipocratice de Medicină. Numele lui Hipocrate este asociat cu înalte valori morale și etice a unui medic expuse în ”Jurământul lui Hipocrate”.

Biolog, chimist și fiziolog neerlandez, care a descoperit fotosinteza și a demonstrat că lumina este esențială la plante în procesul absorbției de dioxid de carbon și eliberarea de oxigen. De asemenea, a descoperit prezența proceselor de respirație celulară nu numai la animale, ci și la plante.

Medic, chimist și imunolog austriac și american, primul cercetător în domeniul imunohematologiei și imunochimiei. Laureat al Premiul Nobel pentru Medicină (1930) pentru descoperirea și clasificarea grupelor sanguine. A descoperit aglutininele ca fiind cauza aglutinării sângelui, apoi, împreună cu AlexanderWiener a descris factorul rhesus (1937). Datorită aportului lui Landsteiner, transfuziile sanguine au devenit una dintre cele mai des folosite practici medicale salvatoare de vieți.

Soldat și ofițet, savant naturalist și biolog francez. El este cel care inventat cuvântul biologie pentru a desemna știința ființelor vii și apoi a elaborat prima ipoteza despre teoria evoluționistă, cunoscută în vremea noastră ca unul dintre conceptele evolutive istorice numite „Lamarckism”.

Naturalist, microbiolog și inventator olandez, unul dintre marii tehnicieni care au contribuit la progresul științei. El a perfectat microscopul și a fost primul care l-a folosit cu un mare talent observațional și descriptiv în domeniul microbiologiei – o nouă disciplină științifică, care studia structura diferitelor forme de materie vie.

Naturalist, botanist, zoolog, mineralog și medic suedez, creatorul unui sistem unificat de clasificare pentru lumea vegetală și animală. Printre principalele realizări ale lui Linné se numără introducerea unei terminologii precise pentru descrierea obiectelor de studiu a biologiei, introducerea nomenclaturii și stabilirea unei subordonări clare între categoriile sistematice (taxonomice).

Mendel a fost biolog, meteorolog, matematician și călugăr din Ordinul Sfântului Augustin, stareț al Abației Sf. Toma din Brno în Moravia. A câștigat recunoașterea postumă ca fondator al științei moderne a geneticii. Legile eredității, cunoscute ca „Legile lui Mendel”, îi poartă numele.

Biolog evoluționist, genetician și embriolog american. Thomas Hunt Morgan, alături de Gregor Mendel, este considerat unul dintre fondatorii geneticii. Laureat al Premiului Nobel în Medicină (1933) pentru ”descoperirile care elucidează rolul cromozomilor în ereditate”.

Biolog, medic și om de știință american de origine română, apreciat „cel mai influent savant în biologa celulară (citologie)”. Laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru fiziologie (1974) pentru  „descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”.

Chimist, farmacist și microbiolog francez renumit pentru descoperirile sale. A modelat procesul de conservare a alimentelor și distrugerea microorganismelor dăunătoare, numit în cinstea sa pasteurizare, a demonstrat că microorganismele cauzează boli și a creat vaccinuri pentru rabie și antrax. Pasteur este considerat, alături de Koch și  Leeuwenhoek, părintele microbiologiei moderne și un pionier în medicina preventivă care a pus bazele igienei și sănătății publice.

Ivan Pavlov a fost un fiziolog, psiholog și medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină (1904) „pentru lucrările privind fiziologia nutriției”. Pavlov a fost cunoscut pentru că a fost primul care a studiat fenomenul condiționării clasice, în experimentele pe care le-a făcut cu câini.

Savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (ștința despre fauna din subteran). Racoviță a fost primul român care a plecat într-o expediție de cercetare științifică în Antarctica. De-a lungul vieții, a explorat peste 800 de peșteri din întreaga lume, cea mai cunoscută fiind cea de la Criva, care-i poartă nimele.

Theodor Schwann a fost un medic și fiziolog german. Contribuția sa cea mai semnificativă este considerată a fi extinderea teoriei celulare la animale. Alte contribuții includ descoperirea celulelor Schwann în sistemul nervos periferic, studiul pepsinei, a naturii organice a drojdiei și invenția termenului de metabolism.

A fost un anatomist și medic a împăratului al lui Carol Quintul, care a scris una dintre primele cărți de anatomie ”De humani corporis Fabrica” (Funcționarea corpului uman) considerată una dintre cele mai influente cărți de domeniu. Vesalius este considerat ca inițiator al studiului modern al anatomiei umane.

Medic, antropolog, patolog, istoric, biolog, scriitor și om politic german. Este cunoscut drept „părintele patologiei moderne” și ca fondatorul medicinei sociale. Celebra sa maximă "Orice celulă provine din altă celulă") a modificat radical gândirea și practica medicală. Numeroase contrubuții a lui Virchow și principiile elaborate de el sunt actuale până în prezent.

Biolog,  genetician și zoolog american. În 1953, în colaborare cu Francis Crick și Maurice Wilkins, a descoperit structura ADN. În 1962, acestor savanți li-a fost decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru descoperirile lor privind structura moleculară a acizilor nucleici și semnificația sa pentru transferul de informație în materia vie”.

Biologi români celebri: George Emil Palade (1912-2008), Grigore Antipa (1867-1944), Dimitrie Brândză (1846-1895), Constantin Motaș (1891-1980), Dimitrie Voinov (1867-1951), Nicolae Botnariuc (1915-2011), Emil Pop (1897-1974).